Geambasu Anca

Anul acesta, martisorul meu de suflet este cel primit de la mama. De la
cea mai buna prietena, care ma iubeste neconditionat si care are rabdare sa-mi
dicteze la telefon retete din copilarie. Este o inimioara gingasa care poarta noroc.
Asa mi s-a spus, ca indeplineste toate dorintele si-mi va purta noroc in toate
proiectele.:) Si daca mama a spus asta, cu siguranta este adevarat. Il voi purta ca
pandantiv, dupa ce luna martie se incheie.
Cu drag,Lores



Acorda un vot!
 (22 votes, average: 3.50 out of 5)

 Loading ...

Alexandra Visan

Anul acesta de 1 martie am avut parte de o surpriza deosebita.. O veche si foarte buna prietena care din pacate nu mai locuieste in Romania de 2 ani, si pe care nu am mai vazut-o inca de atunci,mi-a trimis prin posta un martisor handmade deosebit (stiu ca acum este “fashion” sa primesti martisoare pe facebook ,insa nimic nu m-a bucurat mai mult ca acest martisor primit de la ea, impreuna cu o scrisoare atasata)..probabil aceasta descriere este scurta,dar cel mai important, este incarcata de sentimente. Va pup,o primavara speciala!

Acorda un vot!

(139 votes, average: 4.67 out of 5)
 Loading ...

Jurnalul unui monolog

Chiar  incerc sa ȋnţeleg de ce ieri, te-ai comportat ciudat?!…Mi- ai lăsat o scrisoare pe masă şi mi-ai ȋntors spatele…sunt sigur că aşa ai reacţionat ȋn momentul ȋn care te– ai decis să nu mă mai cauti.

Ȋn fine, voiam să iţi amintesc că…era frumos atunci cȃnd mi-ai şoptit uşor acele cuvinte frumoase care iţi fac inima să tresalte de bucurie, să se ȋncurce ȋn pȃnzele exaltării…ce sentiment ciudat, bizar mai e modul ȋn care comunicam prin nişte cuvinte…şi ce frumos…E absolut fascinant modul ȋn care noi incercam din lucruri mici să construim ceva măreţ,impunător…ziduri.E impresionant!

Dragostea, ma face sa ma simt abandonat in ale uitarii, iar abisul incercarilor nu ma lasa sa trec mai departe, este ca un val urmat perpetuu de un altul, la nesfarsit…

Mă simt scufundat,iar apa ȋmi umple pungile sufletului şi ma inunda,imi inunda gandirea şi apoi mă lasă fara glas, fara putere de exprimare…Imi intind mainile pe cearceaful alb si ma rasucesc pe partea rece a sa…si ma las sarutat, cuprins, de ea, dragostea…

Apoi, dai fata in fata cu realitatea si te izbeste un iz, aproape insuportabil, este ca un miros de iod, ce iti taie respiratia.Viata aceasta te invata multe, dar niciodata nu te previne.Este ca un drum spre desertaciune, sau spre devalorizare ori autovalorificare, sau poate nu e nimic, este ceea ce vrei tu, tu sau tu sa fie, putem fii proprii nostri actori in propriile noastre scenete, in propriile noastre paturi, sau doar in ale noastre asternuturi.

Inima mea s-a ascuns, nu stiu cum sa gasesc o cale de a o face sa revine la starea ei normala.Ma intreaba:Ce s-a ȋntamplat?M-am schimbat?Am luat prea mult ȋn loc să dau?Am greşit pentru că mi-am luat acea fusta galbenă fără să te ȋntreb? Sau doar,doar am omis să iau esarfa pe care am primit-o de la tine ȋn dar?Ti-am spus de atȃtea ori că nu trebuie să te ascunzi ȋn mintea ta…şi să mă uiţi pe lȃnga tine, pot fi ‘’atins”nu- i nevoie să imbraci o haină străina tie şi să mă domini cu acea privire indiferenta.

As putea sa te ajut, dă- mi doar o şansa sa iti intind mana mea drept pasaj catre o alunecare suava spre…ceea ce vrei tu sa afli, spre ajutorul de care doar tu ai nevoie.

Vocea ta e tot acolo unde ai lăsat- o cand mi– ai trȃntit uşa…totul e tăcut acum.Ti- am spus să taci şi nu ai vrut.Acum aş vrea să te aud din nou strigȃnd,doar de dragul vocii tale…

Azi mi– am amintit,ca ȋn fiecare zi,de altfel,cum mă aşteptai mereu,ȋn locul tău preferat de sub salcȃm…ȋmi amintesc şi cum miroseau pomii primăvara cȃnd ȋncercai să surprinzi orice mişcare, fie ea negȃndita, cu ochii,cu privirea, să memorezi orice gest de al meu, doar să ai totul ȋntipărit ȋn minte.Doare, da…e greu să te desparţi de cineva cu care ai fost”nevoit”să trăiesti…să ȋmparţi atȃtea aduceri aminte…este de- a dreptul debusolant si copleşitor,deopotriva felul ȋn care te atacă amintirea dragostei, amintirea dorintei, amintirea implinrii intre asternuturile de matase, cum te simte slăbit şi ȋţi prinde inima-organ vital şi ȋl prelucreaza…ȋl schimba, ȋl transformă….şi totul pleacă din instinct, iar in final totul se reduce doar la supravietuire printr-o forma de…iubire.

Nu te ȋntoarce ȋnca, stai! Nu am lămurit nimic.Sunt doar cuvinte, cuvinte prinse ȋntr-un lanţ al mărunţişurilor care nu ȋsi au rostul ȋntr- o oglindire a mirajelor, nu avem nevoie de ele, avem nevoie de noi ȋn noi, printre noi!Menirea noastra este sa traim pentru ceilalti, sa ii bucuram pe altii.Te- ai gandit vreodata la asta?

…

Iubirea suiera sub sunetul pantofilor, pe holul rece, ȋngust..si de- a lungul căruia se prelungea un imens,sacadat,ȋndepărtat…sunet incordat…

Articol trimis de Radulescu Oana!

Multumim <3

Pentru totdeauna..!

Lucian Blaga spunea : “daca vrei sa ajungi la fericire, pune-ti orice ca tinta un singur lucru nu: fericirea.” Sunt multi oameni care-mi fac zilele mai frumoase, oameni pe care cu siguranta mi i-a daruit Dumnezeu, dar ma opresc astazi la cel de langa mine, la sufletul meu pereche. Pe EL l-am cunoscut cand ma asteptam mai putin, cand nu cautam ceva anume si nici nu prea stiam spre ce ma indrept. Sunt sigura ca nu ne-am cunoscut intamplator, destinul a decis ca trebuia sa se intample atunci si acolo. Sunt fericita doar pentru ca exista, ca e real, ca e aici. Simt ca nu-mi mai doresc nimic altceva. Cei care au avut norocul sa-si intalneasca sufletul pereche stiu exact ce vreau sa spun. Mi-a daruit atata dragoste fara sa ceara nimic la schimb, incat am invatat si eu sa daruiesc la fel de multa. Nu, nu cred ca stiam pana atunci. Tot EL m-a invatat sa ma bucur de lucruri despre care nici nu stiam ca exista. Spre exemplu, iarna asta la sanius, am aflat ca atunci cand stam lipiti pe sanie suntem atat de aproape incat ne auzim inimile cum bat. Da, le auzeam soptindu-si cuvinte dulci, printre zarva copiilor si zgomotul saniilor pe partie.

Cand mi-a daruit primul trandafir, mi-am petrecut toata seara uitandu-ma la el. Nu mai simtisem niciodata ce am simtit in seara aceea desi mai primisem flori. Avea o mica fiola care sa-l tina mai mult in viata si parca caliciul il ocrotea ca o manuta. L-am presarat intre paginile unei carti, sa-l am pentru totdeauna…

Articol trimis de Loredana Geambasu!

Multumim <3

Cu multa dragoste, a ta pentru totdeauna!

Numele meu este Mihaela si as vrea sa va marturisesc experienta de iubire prin care trec si gratie acestei iubirii, sunt o fericita, sunt o fericita ca pot vorbi despre EL, persoana cea mai importanta din viata mea; atat eu cat si el vorebeste cu mult drag despre mine, atat in fata mea cat si a celor din jur, imi aduce des o floare, ma surprinde cu sms-uri, imi pregateste cina!), cel mai frumos m-a surprins atunci cand mi-a imprastiat prin toata casa biletele- incepand de la intrare, cu sute, sute de mesaje- biletele, redirectionari, pentru ca in final sa descopar o cana personalizata cu noi doi! O cana de altfel, putin stranie la inceput, pentru ca era simpla, neagra; stiind ca imi displace culoarea am ramas putin uimita! seara, cand a ajuns, surprins ca eu nu ii spuneam nimic si ca nu am descoperit frumusetea, m-a rugat sa-mi faca un ceai fierbinte! In clipa aceaa, stand laga mine in pat, a aparut o poza cu noi doi cu textul inscriptionat” Te iubesc Matza mea, te logodesti cu mine?” De neinchipuit!!! :X