*8 Martie* – Pentru femeia din noi!

Ieri am sarbatorit o zi importanta din viata noastra.

Iubite, sotii, amante, mame… orice am fi, dincolo de toate suntem FEMEI!

8 Martie a fost o zi numai a noastra, o zi in care ar fi trebuit sa ne simtim mai frumoase, mai atragatoare, mai iubite.

Speciale, intr-un singur cuvant, unice, in alt cuvant !

Pentru mine, 8 Martie se anunta o zi obisnuita.

M-a trezit, ca in fiecare dimineata, alarma telefonului meu. Ora 7.25. Mai stau 5 minute si ma ridic.

“Dragule, pune si tu apa pe foc, pentru cafea!”

Obisnuita sa mi se raspunda: “Da, acum!”, constat ca linistea domina in casa. Oare face dus? Unde ar fi plecat asa de dimineata? Cu siguranta e la baie.

Imi fac curaj, ma ridic din pat, caut prin celelalte camere, il strig, nimic. Sa-l sun? Hai lasa, nu vreau sa ii stric surpriza. Sigur pregateste el ceva. Imi fac cafeaua, o savurez in fata laptopului, citindu-mi mailurile… merg sa ma imbrac, ma duc sa ma aranjez… se face 8 jumatate si constat ca el tot nu se intoarce cu buchetul de flori. Trebuie sa plec spre serviciu! Imi iau haina si ma indrept spre metrou.

[...]

Dupa 9 ore de serviciu, sunt atat de nervoasa incat cand voi ajunge acasa, il voi certa sigur! Nu m-a sunat deloc, deloc! Nu mi-a raspuns la telefon! Ce-nseamna asta?! De 6 ani de cand suntem impreuna, niciodata nu s-a comportat asa.

Bag cheia in butuc, deschid usa, nimic. Nu se aude nimic suspect. Aprind lumina, scormonesc peste tot, poate-poate! Nimic. Ma relaxez putin si ma apuc sa gatesc ceva usor. Incerc sa il sun din nou, nu am stare. Poate i s-a intamplat ceva. Se face ora 8 seara… telefonul suna!

Numar necunoscut! Ma sperii foarte tare! Doamne, ce s-o fi intamplat?

“Coboara putin!” imi ordona vocea lui!

“De ce? Ce s-a intamplat?”

“Acum, e urgent.”

Mi-a trecut tot entuziasmul ca ar fi vorba de o surpriza, pentru ca ii stiu vocea cand e nervos. Sigur s-a intamplat ceva rau!

Cobor indata, il caut prin fata blocului, nimic. Merg sa verific si parcarea din spate, cand cineva imi face semn cu farurile unei masini micute.

Deschide portiera si ma invita la volan.

“E a ta! Am mers astazi pana la Alba Iulia dupa ea! ”

Il iau in brate si il sarut luuuung.

O masina alba, numai a mea! Si este de la el!!

Voi cum ati petrecut superba zi de 8 Marie?

Cine sunt eu?

Nu imi este usor sa ma prezint. Sunt o fata simpla, ca oricare alta, nicio diferenta. Sau poate doar ambitiile mele, care le depasesc putin pe cele ale altor fete.. probabil pentru ca am locuit atatia ani intr-un orasel de provincie..

Niciodata nu mi-a placut sa mi se spuna ce sa fac, am fost mereu impotriva regulilor. Nu am obtinut ceea ce mi-am propus, decat atunci cand mi-am dorit cu adevarat…vointa si perseverenta reprezinta cheia unei reusite. Sunt nascuta in ‘90, in zodia Racului, pe 07/07 chiar. Prin urmare nu mi-a luat prea mult sa imi aleg un numar norocos.

O buna perioada de timp am fost model, am participat la diverse prezentari, emisiuni tv si concursuri de frumusete. Mai exact in 2005 am inceput sa ies oarecum din anonimat. Acum sunt studenta in primul an,  Universitatea Bucuresti, Facultatea de Limbi Straine, sectia LMA Engleza-Spaniola etc etc etc. Lumea modei a fost cea care m-a propulsat spre alte orizonturi…atunci mi-am zis ..de ce sa nu incerc singura? Sigur si eu pot sa o fac!

Am inceput cu masina de cusut a bunicii mele, modelul Ileana din ‘67, care de altfel, functioneaza ireprosabil. In materie de tinute, ador rochiile, fapt ce se reflecta categoric in ceea ce am creat.. de-a dreptul feminine! Sunt doar cateva, poate insuficiente pentru o colectie, dar nu ma opresc aici…